aceea, au mers împreună la târgul din oraș.
⠀
Oamenii încă îl priveau ciudat pe Ghedeon.
⠀
Unii șopteau când trecea pe lângă ei.
⠀
Dar Rozalia nu mai cobora capul.
⠀
Mergea lângă soțul ei, ținându-l de braț, și îi povestea prin semne și cuvinte scrise despre tot ce vedea.
⠀
La întoarcere, s-au oprit pe un deal de unde se vedea întreaga vale.
⠀
Ghedeon a scos carnețelul și a scris:
⠀
„Îți pare rău că ai rămas?”
⠀
Rozalia a privit ferma din depărtare, grădina și fumul subțire care se ridica din horn.
⠀
Apoi a luat creionul.
⠀
„Îmi pare rău doar că am fost obligată să vin. Nu că am ales să rămân.”
⠀
Ghedeon a citit cuvintele și i-a strâns ușor mâna.
⠀
Rozalia și-a sprijinit capul de umărul lui.
⠀
Când tatăl ei o trimisese la fermă, crezuse că viața ei se terminase.
⠀
Dar adevărul era că acolo, într-o casă izolată, alături de un om pe
Comments