dacă te-aș putea proteja, dacă ți-aș putea arăta lumea prin cuvintele mele, poate aș putea să-mi recuperez sufletul. Dar m-am îndrăgostit de spirit. Și asta a fost complet neașteptat.”
Zainab a înlemnit. Trădarea era într-adevăr acolo – minciuna despre identitatea lui – dar era ascunsă sub un adevăr mult mai dureros. Nu era un cerșetor din destin; era unul din proprie voință, un om care trăia într-un purgatoriu pe care și-l crease singur.
„Focul”, a mormăit ea. „Aminah vorbea despre un incendiu.”
„Trecutul mă consumă”, a spus el. „Nu mi-a mai rămas nimic din acel om, Zainab. Doar cunoștințele necesare pentru a vindeca. Îi tratez în secret pe bolnavii din sat noaptea. De acolo provine cuprul suplimentar. Așa am reușit să vă cumpăr medicamentele săptămâna trecută.”Zainab și-a întins mâna, cu degetele tremurânde, și i-a mângâiat conturul feței. I-a simțit podul nasului, scobiturile din obraji, umezeala din ochi. Nu era monstrul pe care






Comments