zece ani. Pur și simplu simțea că lumea se schimbă.
Nunta a răsunat cu pași înăbușiți și râsete înăbușite, sacadate. A avut loc în curtea noroioasă a magistratului local, departe de privirile elitei satului. Zainab purta o rochie de in aspru – insultă supremă la adresa surorilor ei. A simțit cum mâna bătătorită a unui străin o apucă pe a ei. Strângerea lui era fermă, surprinzător de sigură, dar mâneca îi era ruptă, materialul se uza pe încheietura mâinii.
„Ea e problema ta acum”, mârâi Malik, ca și cum o ușă s-ar fi trântit și ar fi curmat brusc o viață.
Bărbatul, Iușa, nu a spus nimic. A condus-o departe de singura casă pe care o cunoscuse vreodată, cu pași hotărâți, chiar și în noroi. Au mers ceea ce a părut să dureze ore întregi, lăsând în urmă mirosul de iasomie și lemn lustruit, înlocuit de mirosul înțepător și putrezit al






Comments