„Tatăl și-a căsătorit fiica, care fusese oarbă din naștere, cu un cerșetor – și iată ce s-a întâmplat apoi…”

malurilor râului și de aerul greu și umed al suburbiei.

Casa lor era o colibă ​​care scârțâia la fiecare rafală de vânt. Mirosea a pământ umed și funingine veche.

— Nu-i nimic, spuse Iușa. Vocea lui era o revelație: profundă, melodioasă și fără asprimea cu care era obișnuită la bărbați. Dar acoperișul e solid și pereții nu se vor prăbuși. Ești în siguranță aici, Zainab.

Sunetul numelui său, pronunțat cu atâta seriozitate discretă, a lovit-o mai tare ca o palmă. S-a aruncat pe un covor subțire, cu simțurile în alertă maximă. A auzit mișcarea: clinchetul unei cești de cositor, foșnetul ierbii uscate, trosnetul unui chibrit.

În noaptea aceea nu a atins-o. I-a pus peste umeri o pătură grea, cu miros de lână, și s-a retras în prag.

„De ce?”, a mormăit ea în întuneric.

„De ce ce?”

„De ce mă iei cu tine? Nu ai nimic. Acum nu-ți mai rămâne nimic