ani, le arătase avioanele de dincolo de gardul aeroportului.
Acum, propriile lui fiice urmau să piloteze unul.
Și el avea să fie pasager.
Înainte de îmbarcare, Ana îl conduse lângă o fereastră uriașă.
Dincolo de geam se vedea aeronava pregătită pentru plecare.
— Îl vezi, tată?
— Îl văd.
— Acesta este avionul cu care mergem astăzi.
Ion se apropie de geam.
Își lipi palma de sticlă, ca un copil care vede pentru prima dată ceva minunat.
— Niciodată n-am fost într-un avion, șopti el.
Maria îl privi surprinsă.
— Știm, tată.
— Nici nu mi-am imaginat că o să urc vreodată într-unul.
Ana îi strânse mâna.
— Tocmai de aceea am vrut să fii aici.
Dar surpriza nu se termina acolo.
Înainte ca pasagerii să înceapă îmbarcarea, reprezentantul companiei le ceru tuturor să se apropie.
Un fotograf pregăti aparatul.
Ion se uită nedumerit.
— Ce se întâmplă?
Ana îi zâmbi.
— Vrem să facem o fotografie de familie.
—
Comments