discute cu mine.
Fără să se gândească la Bianca.
Fără să înțeleagă ce însemna acea casă pentru familia noastră.
Într-o seară, Adrian m-a așteptat în sufragerie.
— Elena, trebuie să vorbim.
M-am așezat în fotoliul din fața lui.
— Te ascult.
— Știu că am greșit.
Nu am spus nimic.
— Relația cu Camelia a început într-o perioadă în care mă simțeam pierdut.
Am ridicat privirea.
— Și asta ar trebui să justifice ceva?
— Nu. Dar vreau să înțelegi.
— Adrian, eu am încercat luni întregi să vorbesc cu tine. Te-am întrebat dacă este ceva în neregulă. Mi-ai spus că ești stresat și că ai nevoie de liniște.
A coborât capul.
— Știu.
— Între timp, îi spuneai altei femei că suntem despărțiți.
— Da.
— Și pregăteai documente pentru vânzarea casei.
Nu a răspuns.
— Dar cel mai rău lucru nu este nici măcar asta.
M-a privit surprins.
— Atunci ce?
Am simțit că mi se umplu ochii de lacrimi.
— Ai
Comments