Da. Dar mi-a spus că relația voastră se încheiase.
Am simțit un gust amar.
— Și l-ați crezut?
— Mi-a spus că locuiți împreună doar pentru fiica voastră. Că ați hotărât să nu faceți publică despărțirea până când Bianca termină liceul.
Am clătinat din cap.
— Noi nu am avut niciodată o asemenea discuție.
Camelia a coborât privirea.
— Acum știu.
— Ce v-a promis pentru luna viitoare?
— Că va rezolva situația locuinței și că ne vom muta împreună.
— Într-un apartament cumpărat din banii obținuți din vânzarea casei mele.
— A spus că amândoi sunteți de acord să vindeți casa și să împărțiți banii.
Am râs amar.
— Evident.
Camelia a continuat:
— Mi-a arătat niște documente. Mi-a spus că sunt pregătite și că trebuie doar să finalizeze procedurile.
— Ați văzut vreun act semnat de mine?
— Nu unul original. Doar copii și proiecte.
Am respirat adânc.
— Mai există ceva ce ar trebui să știu?
Camelia a ezitat.
— Da.
Comments