„Ți-ai pierdut rușinea, Adriana?! Să-i trimiți notă de plată propriei soacre?!”, a urlat mama soțului meu, intrând furioasă în bucătărie. Îmi comandase un banchet pentru 25 de persoane, cu sarmale, fripturi, aperitive și tort, apoi se lăudase tuturor că plătise singură întreaga petrecere.

de mult ai cheltuit fără să-ți dai seama.

Mi-au dat lacrimile.

— Eu credeam că fac un bine familiei.

— Și ai făcut. Dar asta nu înseamnă că trebuie să plătești la nesfârșit pentru toți.

Două zile mai târziu, Gabriela și-a pus amenințarea în aplicare.

M-a sunat cumnata mea, Mirela.

— Adriana, ce s-a întâmplat cu mama lui Victor? Spune că i-ai cerut patru mii cinci sute de lei pentru niște sarmale!

Am inspirat adânc.

— Mirela, au fost douăzeci și cinci de invitați, șase feluri de mâncare, prăjituri și tort. Gabriela a comandat totul și a promis că plătește.

— Stai puțin… Eu credeam că a angajat o firmă de catering!

— Nu. Eu am gătit aproape tot.

La celălalt capăt s-a făcut liniște.

— Și Gabriela a spus la petrecere că ea a plătit totul!

— Știu. Eram acolo.

Mirela a oftat.

— Adriana, dacă știam că tu ai suportat cheltuielile, contribuiam și noi. Nu era normal