pentru altcineva.
Găsise ceva mult mai greu de privit: urmele unei vieți în care soțul ei se gândise mereu la ceilalți, în timp ce ea se obișnuise să-l considere inferior.
Pentru prima dată, s-a întrebat când îi spusese ultima oară „mulțumesc”.
Nu și-a putut aminti.
Câteva zile mai târziu, Denis a venit acasă de la București.
Larisa îl aștepta în sufragerie, convinsă că băiatul îi va ține partea.
— Denis, tatăl tău și-a pierdut mințile. M-a părăsit din cauza unor glume!
Tânărul și-a lăsat geanta lângă ușă.
— Mamă, nu din cauza unor glume a plecat.
— Și tu începi?
— Nu încep nimic. Doar că am auzit acele glume toată copilăria.
Larisa a încremenit.
— Eu am vrut să te educ!
— Știu că ai vrut să-mi fie bine. Dar m-ai învățat să mă rușinez de tata. Și nu aveam niciun motiv să mă rușinez de el.
— Tatăl tău n-a avut ambiții!
Denis a privit-o
Comments