O să fiu în continuare fiul amândurora.
Vasile i-a pus mâna pe umăr.
— Asta îmi doresc și eu.
După aproape o lună, Larisa l-a sunat pe Vasile și i-a cerut să se întâlnească.
De data aceasta, nu a țipat și nu i-a poruncit să vină acasă.
— Aș vrea să vorbim, dacă ești de acord.
Vasile a acceptat.
S-au întâlnit într-o după-amiază, pe o bancă din parcul mic de lângă biserică. Era început de toamnă, iar frunzele galbene se adunau pe alei.
Larisa purta un palton simplu și nu avea machiajul obișnuit. Părea mai obosită decât o ținea minte.
— Mulțumesc că ai venit, a spus ea.
Vasile s-a așezat la o distanță respectuoasă.
— Te ascult.
Larisa și-a frământat mâinile.
— Am găsit caietul tău cu schițe.
— Care caiet?
— Cel din atelierul de acasă. Cu masa pe care voiai să mi-o faci. Și cu planurile casei.
Vasile a privit spre copacii din fața
Comments