lor.
— Sunt lucruri vechi.
— Știu.
Femeia a inspirat adânc.
— Mi-am dat seama că am fost nedreaptă cu tine. Nu doar la petrecere. Ani întregi.
Vasile nu a spus nimic.
— M-am purtat ca și cum tot ce făceai era de la sine înțeles. Iar când mă simțeam nesigură în fața altora, te umileam ca să par eu mai importantă.
O lacrimă i-a alunecat pe obraz.
— Nu știu când am devenit așa.
— Nici eu, a răspuns Vasile.
— Îmi pare rău.
El a închis ochii pentru o clipă.
Așteptase cuvintele acelea optsprezece ani.
Și totuși, acum că le auzea, nu simțea bucuria pe care și-o imaginase.
Simțea tristețe.
— Îți mulțumesc că mi-ai spus, Larisa.
— Te întorci acasă?
Vasile a privit-o.
— Nu.
Femeia și-a dus mâna la gură.
— Dar ți-am cerut iertare!
— Știu. Și te cred că regreți. Dar iertarea nu înseamnă că trebuie să mă întorc imediat la viața de dinainte.
Larisa a
Comments