și-a văzut fiul, a lăsat imediat uneltele și l-a îmbrățișat.
— Ce cauți aici, băiete? Nu trebuia să fii la cursuri?
— Am câteva zile libere. Am vrut să te văd.
Au băut ceai lângă sobă și au vorbit despre facultate, despre proiectele lui Denis și despre planurile de viitor.
La un moment dat, băiatul a observat cutia din lemn de nuc.
— Asta pentru cine este?
Vasile a zâmbit.
— Pentru un tânăr care vrea să devină inginer.
Denis a ridicat capacul și a văzut instrumentele de desen.
— Tată…
— Nu e gata. Mai am de finisat capacul.
Băiatul a trecut cu degetele peste ramura de stejar.
— E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată.
Vasile a clătinat din cap.
— Încă nu l-ai primit. Mai am de lucru.
Au râs amândoi.
Apoi Denis a devenit serios.
— Tata, orice s-ar întâmpla între tine și mama, vreau să știi că eu nu plec nicăieri.
Comments