înțeles că nu îl pot obliga să mă respecte, am hotărât să încep eu însămi să mă respect.
⠀
***
⠀
La șaptezeci de ani, aveam riduri.
⠀
Aveam părul aproape complet alb.
⠀
Uneori mă dureau genunchii când urcam scările.
⠀
Și nu mai puteam dansa până dimineața, așa cum făcusem la douăzeci și trei de ani.
⠀
Dar aveam ceva ce îmi lipsise multă vreme.
⠀
Liniște.
⠀
Puteam să mă privesc în oglindă fără să aud vocea lui Robert spunându-mi că sunt urâtă sau inutilă.
⠀
Puteam să port rochia care îmi plăcea.
⠀
Puteam să-mi cumpăr flori fără să fiu întrebată de ce risipesc banii.
⠀
Puteam să-mi petrec o după-amiază citind, fără să mă simt vinovată că nu făcusem ceva pentru altcineva.
⠀
Și, mai presus de toate, puteam să-mi privesc copiii și nepoții în ochi fără să mai ascund adevărul.
⠀
Într-o zi, Sofia m-a întrebat:
⠀
— Bunico, dacă ai putea să te întorci în timp, ce i-ai spune
Comments