În șase ani, ajutorul lor ajunsese la zeci de mii de lei.
— Doamne, șopti Ovidiu.
Victoria îl privi.
— Știi ce mă doare cel mai tare?
— Ce?
— Nu banii.
Îi arătă telefonul.
Pe ecran era o fotografie cu adidașii vechi ai lui Andrei.
— Asta.
Ovidiu nu spuse nimic.
În weekend o invitară pe Diana la ei.
Venise împreună cu fiica ei.
Copiii fură lăsați să se joace în camera lui Andrei.
Victoria puse cafeaua pe masă.
— Ai rezolvat cu banca? întrebă ea.
Diana oftă.
— Nu. De asta voiam să vorbim. Dacă puteți să-mi dați cei 500…
Victoria scoase bonul.
Îl puse pe masă.
Diana se opri.
Privirea îi coborî spre hârtie.
Fața i se schimbă instantaneu.
— Ce este asta?
— Spune-mi tu.
— De unde îl ai?
— Din sacul tău de gunoi. Cel pe care m-ai rugat să-l arunc.
Diana privi spre fratele ei.
— Ovidiu?
El nu interveni.
— Telefon de aproape 6.000 de
Comments