privi surprinsă.
— Și eu v-am lăsat.
Diana își coborî ochii.
— La un moment dat am încetat să mă mai întreb dacă îmi permit ceva. Mă gândeam doar că, dacă nu mă descurc, există Ovidiu.
Victoria nu răspunse imediat.
— Știi ce este ciudat? continuă Diana. Când v-ați oprit, am crezut că mă abandonați. Acum cred că atunci am început să-mi pun viața în ordine.
Victoria zâmbi.
— Poate că uneori ajutorul poate deveni prea mult.
Diana încuviință.
În seara aceea, Victoria găsi într-un sertar vechi bonul care căzuse din sacul de gunoi.
Aproape 7.000 de lei.
Îl privi câteva secunde.
Apoi îl rupse și îl aruncă.
Nu mai avea nevoie de el.
Nu telefonul fusese adevărata problemă.
Nici sushi-ul.
Nici hainele.
Nici măcar banii.
Problema fusese că, timp de șase ani, Victoria și Ovidiu confundaseră a ajuta pe cineva cu a-l scuti de consecințele propriilor alegeri.
Iar pentru asta plătise și copilul
Comments