Au mers pe trasee.
Au făcut zeci de fotografii.
În a treia zi, lângă o cascadă, Andrei îi rugă să stea împreună pentru o poză.
Victoria se așeză lângă Ovidiu.
În timp ce băiatul pregătea telefonul, ea observă ceva.
Adidașii lui.
Cei noi.
320 de lei.
O sumă care, cu câteva luni înainte, păruse imposibilă.
Nu pentru că nu aveau banii.
Ci pentru că îi învățaseră pe toți din jur că nevoile familiei lor puteau fi amânate la nesfârșit.
Relația cu Diana nu dispăru.
Nici iubirea dintre frați.
Dar ajutorul își schimbă forma.
Când exista o nevoie reală, discutau.
Când puteau ajuta, o făceau.
Când nu puteau, spuneau:
„Nu.”
Fără vinovăție.
Fără explicații interminabile.
Fără să ia din bugetul copilului lor.
Iar într-o zi, aproape un an mai târziu, Diana îi spuse Victoriei ceva ce aceasta nu se așteptase niciodată să audă:
— Cred că m-ați ajutat prea mult.
Victoria o
Comments