tata nu trebuie să se mai sacrifice pentru mine. De acum înainte, avem grijă unii de alții.”
Toader a citit rândurile de două ori.
Apoi și-a scos ochelarii și și-a șters ochii.
— Bine ai scris, mamă.
Ciprian l-a îmbrățișat.
Eu îi priveam și simțeam că toate supărările din iarna trecută începuseră să se așeze.
După masă, am ieșit câteva clipe pe prispă.
Ningea liniștit.
Magazia era închisă, lemnele erau pregătite, iar din casă se auzeau vocile celor doi bărbați.
Mi-am amintit cum, cu un an înainte, îl văzusem pe Toader prin fereastră, luptându-se cu viscolul, în timp ce Ciprian stătea la televizor.
Atunci crezusem că trebuie să aleg între a-mi proteja soțul și a-mi cruța fiul de o mustrare.
Dar înțelesesem că nu trebuia să aleg.
Îi puteam iubi pe amândoi și, în același timp, puteam spune că lucrurile nu mai puteau continua așa.
Am intrat în casă și am
Comments