tânărul agent.
Nu puteam auzi tot.
Dar auzeam fragmente.
„Procedură.”
„Verificare.”
„Patruzeci de minute.”
„Temperatură.”
Apoi agentul spuse ceva care mă surprinse:
— Dar cine este?
Mama auzi și ea.
Se uită pe geam.
— Nimeni special, spuse încet.
— Mamă, evident că nu ești „nimeni”.
Zâmbi.
— Jeffrey, ți-am spus mereu că răspundeam la telefoane.
— Se pare că ai omis câteva detalii.
Pentru prima dată în acea după-amiază, râse.
Adevărul l-am aflat abia când șeriful veni la geamul nostru.
— Jeffrey, presupun că mama dumneavoastră nu v-a povestit niciodată prea multe despre serviciu.
— Absolut nimic.
Mama oftă.
— Tom…
— Shirley, băiatul dumneavoastră tocmai a stat patruzeci de minute uitându-se cum sunteți ținută în soare. Cred că poate afla măcar atât.
Șeriful se întoarse spre mine.
— Mama dumneavoastră a fost dispecer de urgență pentru comitat timp de treizeci și patru de ani.
— Știu. Răspundea la telefoane.
Tom aproape râse.
— Nu. Mama dumneavoastră a fost unul dintre
Comments