să plecăm, agentul tânăr veni la geamul mamei.
Își scosese ochelarii.
Părea cu zece ani mai tânăr.
— Doamnă Hagen…
Mama se uită la el.
— Da?
— Îmi pare rău.
Ea nu răspunse imediat.
— Pentru ce?
Întrebarea îl surprinse.
— Pentru… tot.
Mama clătină încet din cap.
— Nu. Spuneți-mi pentru ce.
Agentul înghiți.
— Pentru că am presupus că documentul era fals fără să-l verific. Pentru felul în care v-am vorbit. Și pentru că v-am ținut afară în căldură când puteam să vă las să așteptați în mașină.
Mama îl privi câteva secunde.
— Mulțumesc.
Atât.
Nu i-a spus că nu se întâmplase nimic.
Nu i-a spus că îl iartă.
Dar nici nu l-a umilit.
Am ajuns la biserică cu aproape o oră întârziere.
Prăjiturile de lămâie arătau îngrozitor.
Zahărul pudră dispăruse complet.
Când am intrat, trei persoane au venit imediat s-o îmbrățișeze pe mama.
— Shirley!
— Ne-am făcut griji!
— Ești bine?
Eu stăteam acolo cu






Comments