lui Victor a continuat, iar eu nu am mai fost nevoită să ies în fiecare dimineață după sticle. Nu toate grijile au dispărut, dar măcar nu mai trebuia să aleg între medicamente și facturi în fiecare lună.
Într-o duminică, am coborât în fața blocului și am găsit-o pe Carmen lângă intrare. Nu avea telefonul ridicat și nu râdea.
— Doamnă Mărgărit, am vrut să vă întreb dacă Victor se simte mai bine.
— E stabil. Avem în continuare drumuri la medic, dar ne descurcăm mai bine.
A dat din cap.
— Mă bucur. Și… am vorbit cu Andrei. Mi-a povestit mai multe despre cum l-ați ajutat. Nu știam că ați făcut atât pentru el.
— Nu l-am ajutat ca să-mi fie dator, Carmen. Era un copil care avea nevoie să înțeleagă matematica.
— Știu. Acum înțeleg și eu.
Am pornit spre lift. Carmen m-a lăsat să intru prima și a ținut ușa deschisă.
Nu era
Comments