să accepte ajutorul de care avea nevoie și să își asume responsabilitatea pentru faptele sale.
Nu era o decizie ușoară. O mamă nu încetează să-și iubească fiul doar pentru că acesta a făcut ceva îngrozitor. Dar am înțeles că iubirea nu mă obliga să-mi pun din nou viața în pericol.
Între timp, am început să ies mai des din casă. Doamna Ileana m-a invitat la un grup de seniori care se întâlnea săptămânal la biblioteca din cartier. La început am refuzat, dar apoi mi-am dat seama că singurătatea mă făcuse prea dependentă de vizitele fiului meu.
Am cunoscut oameni de vârsta mea, am început să particip la activități și am descoperit că încă puteam avea o viață plină de bucurii, chiar și la șaptezeci și șase de ani.
Bruno mă însoțea la plimbările scurte prin parc. Copiii din cartier îl mângâiau, iar el îi privea blând, dând din coadă. Nimeni
Comments