Am 76 de ani. Fiul meu îmi cerea insistent să scap de câinele meu

obliga să sparg ușa!

Amenințarea lui m-a făcut să tresar. Am sunat din nou la 112 și am spus că fiul meu încerca să intre în cameră. Dispecera a rămas la telefon cu mine până când am auzit sirenele apropiindu-se.

La câteva minute după aceea, cineva a bătut puternic la ușa de la intrare.

— Poliția! Deschideți!

Am auzit pași grăbiți, apoi vocea lui Mihai, care încerca să explice ceva. Bruno a încetat să latre, dar a rămas lângă ușa dormitorului până când un polițist m-a strigat pe nume.

— Doamnă Marinescu, suntem de la poliție. Sunteți în siguranță. Puteți deschide.

Am răsucit cheia cu mâinile tremurânde. În fața mea stătea un agent tânăr, iar în spatele lui un coleg îl supraveghea pe Mihai.

Fiul meu era palid. Nu mai avea seringa în mână.

— Mamă, ce-ai făcut? a întrebat el. Ai chemat poliția împotriva propriului tău fiu?

Nu i-am răspuns. M-am uitat

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy