Același zâmbet din ziua nunții.
⠀
— Încerc, iubita mea, am șoptit. În fiecare zi încerc.
⠀
***
⠀
Duminica următoare, Elena a venit la noi la prânz.
⠀
Fetițele au alergat spre ea și aproape au trântit-o la pământ.
⠀
— Bunico!
⠀
Elena le-a îmbrățișat, râzând.
⠀
Părul îi albise aproape complet în ultimii ani, dar ochii îi străluceau când era cu ele.
⠀
După masă, în timp ce fetițele desenau, am ieșit împreună pe verandă.
⠀
— Daniel, mi-a spus, vreau să te întreb ceva.
⠀
— Sigur.
⠀
— Mai păstrezi bluza Mariei?
⠀
Am încuviințat.
⠀
— Da. Este într-o cutie, împreună cu alte lucruri de-ale ei.
⠀
Elena a zâmbit.
⠀
— Mă bucur.
⠀
Am privit grădina.
⠀
— Știți, la început mă temeam să ating lucrurile ei. Credeam că, dacă schimb ceva în casă, o voi pierde încă o dată.
⠀
— Și acum?
⠀
Am zâmbit.
⠀
— Acum știu că nu locuiește în lucrurile acelea. Locuiește în tot ce ne-a lăsat.
⠀
Elena și-a șters o lacrimă.
⠀
— Maria ar fi fost mândră
Comments