-am crescut singur fiicele gemene, amândouă în scaune cu rotile, după ce mama lor ne-a părăsit când aveau șase ani

să simt cât de mult însemnaseră toți acești ani.

În lunile care au urmat, am început să lucrez din nou în atelier. Primul proiect a fost o bibliotecă mică pentru camera lui Brielle. Al doilea, o masă de lucru pentru Taryn.

Am reluat legătura cu câțiva prieteni vechi și am început să particip la întâlnirile unui grup local de pasionați de tâmplărie.

Uneori îmi era dor de fete atât de tare, încât intram în camerele lor doar ca să-mi amintesc de vocile lor.

Dar apoi primeam câte un mesaj.

O fotografie cu Brielle în laborator.

Un mesaj de la Taryn despre primul ei curs de psihologie.

Sau un apel video în care amândouă vorbeau simultan și se contraziceau, exact ca atunci când erau mici.

Fondul lăsat de bunicul lor a fost clarificat treptat, prin intermediul avocatei. Fetele au primit informații complete despre drepturile lor și au început să-și planifice cu