nu ne mai caute.
⠀
Am privit-o.
⠀
— Și acum?
⠀
— Acum știu că nu ne-a abandonat.
⠀
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
⠀
— E un adevăr îngrozitor. Dar măcar este adevărul.
⠀
Am îmbrățișat-o din nou.
⠀
*
⠀
Într-o seară de iarnă, am rămas singură în biroul tatălui meu.
⠀
Reușisem să recuperez portretul care fusese îndepărtat din vila de la Snagov. Îl așezasem pe peretele din fața bibliotecii.
⠀
Tata zâmbea în fotografie.
⠀
Avea aceeași expresie blândă cu care mă întâmpina când veneam acasă după o zi grea.
⠀
M-am așezat în fotoliul lui.
⠀
Pe birou se afla o fotografie cu noi doi, făcută la aniversarea mea de treizeci de ani.
⠀
Îmi aminteam perfect ziua aceea.
⠀
Tata îmi spusese:
⠀
— Elena, dacă într-o zi pierzi tot ce ai, să nu uiți cine ești. Banii pot fi câștigați din nou. Încrederea se reconstruiește greu. Dar caracterul este lucrul pe care nu trebuie să-l lași nimănui să ți-l ia.
⠀
Am început
Comments