să-mi spună adevărul.
⠀
Jurnalista m-a privit surprinsă.
⠀
— De ce?
⠀
— Pentru că, până atunci, crezusem că am nevoie de mărturisirea lui ca să știu cine sunt. Că, dacă omul pe care îl iubisem recunoștea ce făcuse, durerea mea avea să devină mai ușor de suportat.
⠀
Am făcut o pauză.
⠀
— Dar adevărul nu depinde de bunăvoința celui care minte.
⠀
Jurnalista a rămas tăcută.
⠀
— Și ce i-ați spune astăzi lui Sebastian, dacă l-ați avea în față?
⠀
Am privit spre fereastră.
⠀
M-am gândit la ziua în care stătuse în spatele geamului, mângâind burta Claudiei.
⠀
La mama lui, care se prefăcea că plânge.
⠀
La gardianul care se apropiase să mă ducă spre penitenciar.
⠀
La vocea procurorului.
⠀
„Opriți transferul!”
⠀
Apoi am răspuns:
⠀
— Nimic.
⠀
Jurnalista a clipit.
⠀
— Absolut nimic?
⠀
Am zâmbit.
⠀
— Am pierdut destul timp încercând să-l fac să înțeleagă ce înseamnă loialitatea. Nu mai am nimic de demonstrat în fața lui.
⠀
*
⠀
În fiecare an, de ziua
Comments