Am fugit de o căsătorie forțată

vii.

— Cum?

— Nu știu sigur. Dar vestea s-a răspândit în familie.

— Și ce vrea de la mine după patruzeci de ani?

Nadia îmi întinse un al doilea document.

De data aceasta era o copie a unui act de proprietate și a unor documente succesorale.

— Casa?

— Nu doar casa.

Mama moștenise de la bunicul nostru o parte dintr-un teren aflat la marginea orașului.

Cu zeci de ani în urmă nu valora mare lucru.

Acum zona se dezvoltase.

— Mama și-a păstrat partea, spuse Nadia. Iar prin actele succesorale, partea care îi revenea a fost împărțită conform procedurilor legale. Există însă documente mai vechi pe care avocatul spune că trebuie să le vezi.

— Și Hassan?

— Familia lui a susținut ani întregi că exista o înțelegere prin care terenul urma să ajungă la ei după căsătoria voastră.

Am rămas cu gura întredeschisă.

— O căsătorie care nu s-a întâmplat.

— Exact.

— Atunci nu are niciun drept