Am întins mâna spre scrisoare, dar degetele îmi tremurau atât de tare, încât nu reușeam să o apuc. Luca a observat și a împins ușor paharul cu apă spre mine, în timp ce Matteo s-a așezat pe scaunul din dreapta mea.

Laura pentru noi.

Mi-am amintit acea perioadă.

După moartea lui Marco, casa fusese plină de rude, acte, telefoane și discuții. Nu avusesem puterea să urmăresc fiecare obiect mutat dintr-o cameră în alta.

Cristina se oferise să păstreze câteva lucruri care aparținuseră Laurei.

Nu mă gândisem niciodată că printre ele s-ar putea afla o scrisoare a lui Marco.

— Și de ce v-a dat-o abia acum?

Matteo a privit spre Luca.

— Pentru că am întrebat-o despre tine.

Am încremenit.

— Despre mine?

— Da. Am vrut să știm de ce nu ai avut niciodată copii biologici și de ce nu ne-ai adoptat după moartea tatei.

Am simțit o înțepătură în piept.

— Credeți că nu am vrut?

— Nu, Paola, a spus repede Luca. Tocmai asta voiam să înțelegem. Știam că ai făcut tot ce ai putut ca să rămânem împreună.

Matteo a împins spre mine restul documentelor.

— Am discutat cu mătușa Cristina, apoi cu un