Fiecare client trebuia să poată verifica ușor produsele comandate.
Orice produs oferit „din partea casei” trebuia înregistrat ca atare.
Iar reclamațiile nu mai puteau dispărea într-un sertar.
Andrei a venit la mine înainte să plece.
Nu mai zâmbea.
— Domnule Nicolae…
L-am privit.
— Îmi pare rău pentru ce am spus.
— Pentru care parte?
Tăcu.
— Pentru „moșule”? Pentru faptul că ai presupus că sunt sărac? Sau pentru că ai încercat să mă faci de râs în fața celorlalți?
Își coborî privirea.
— Pentru toate.
— Știi care este problema, Andrei?
— Da.
— Nu. Cred că încă nu o știi.
Am arătat spre restaurant.
— Problema nu este că ai insultat proprietarul.
M-a privit surprins.
— Dacă eram un pensionar oarecare, comportamentul tău ar fi fost la fel de greșit.
N-a răspuns.
— Omul care intră pe ușa asta nu trebuie să dețină restaurantul ca să merite respect.
Am început să vin mai des.
Nu zilnic.
Nu voiam să
Comments