Am mers să o vizitez pe amanta soțului meu la spital. Când am intrat în salon…

război.

Și nu aveam voie să pierd.

A doua zi dimineață, când Radu a intrat în bucătărie, eu deja pregăteam cafeaua, ca în fiecare zi. M-am purtat normal. Poate chiar prea normal.

— Bună dimineața —i-am spus calm.

M-a privit atent, ca și cum încerca să ghicească dacă știu.

— Bună… ești bine?

Am zâmbit.

— Doar obosită.

A dat din cap, ușurat. Exact reacția pe care o așteptam.

În zilele următoare am jucat rolul perfect. Am gătit, am spălat, am râs la glumele lui. I-am spus că sunt stresată de muncă. Că poate chiar ar trebui să iau o pauză.

Am văzut cum în ochii lui apare satisfacția.

Își credea planul deja câștigat.

Dar în spatele acelei aparențe, Carmen lucra.

A montat camere mici în casă. A obținut acces la e-mailurile lui. A strâns fiecare dovadă: mesaje, transferuri, conversații cu avocatul, planuri detaliate despre cum să mă declare instabilă.

Și cea mai