Carmen își strânse buzele.
— Pentru că sunteți copii. Nu trebuie să vă explic totul.
Agentul nu ridică vocea.
— Cine trebuia să vină?
— Mătușa lor.
— Cum se numește?
Carmen ezită.
Pentru prima dată, expresia ei se schimbă.
— Elena.
— Ați vorbit cu Elena astăzi?
— Da.
— Putem verifica?
Carmen nu răspunse.
Telefonul Elenei fu găsit în documentele de contact ale familiei.
Când poliția o sună, răspunsul schimbă totul.
— Să-i iau de unde?
Agentul repetă.
— Aeroportul Henri Coandă.
La celălalt capăt se lăsă liniștea.
— Eu sunt la Brașov.
— Doamna Carmen Stoica spune că trebuia să veniți după copii.
— Nu! Carmen mi-a spus ieri că îi duce la părinții ei.
Agentul își notă răspunsul.
— Ați convenit vreodată să preluați copiii astăzi?
— Niciodată.
Carmen auzi conversația.
— Este o neînțelegere.
— Atunci ajutați-ne s-o clarificăm, răspunse polițistul.
— Nu i-am abandonat.
— Ați trecut de controlul de îmbarcare fără ei?
Femeia tăcu.
— Aveau bilete?
Altă tăcere.
Nu aveau.
Carmen cumpărase
Comments