Am privit o femeie abandonând doi gemeni de 5 ani pe Aeroportul Henri Coandă

ne-a văzut.”

Am rămas cu desenul în mână mult timp.

Nu „colonelul”.

Nu „soldatul”.

Nu „omul care a chemat poliția”.

Omul care ne-a văzut.

Și atunci am înțeles ce mă tulburase atât de mult în ziua aceea.

Nu doar faptul că o femeie plecase.

Ci faptul că sute de oameni trecuseră pe lângă doi copii speriați fără să observe că ceva nu era în regulă.

Uneori nu trebuie să fii erou ca să schimbi cursul unei vieți.

Nu trebuie să ai uniformă.

Nu trebuie să ai grad.

Uneori trebuie doar să te oprești atunci când toți ceilalți continuă să meargă.

Pentru că, într-o lume în care oamenii sunt mereu grăbiți să ajungă undeva, cel mai important lucru pe care îl poți face pentru cineva poate fi pur și simplu să-l vezi.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy