Am rămas cu mâna pe volan, privind-o fără să înțeleg ce voia să spună. În jurul nostru, adolescenți îmbrăcați elegant coborau din mașini, râdeau și își făceau fotografii. Din clădire se auzea muzica, iar la intrare se formase deja o coadă. Numai în mașina noastră părea că timpul se oprise.

cincisprezece.

Victor și-a coborât capul.

— Ai dreptate.

Răspunsul m-a surprins.

Mă așteptasem să găsească scuze.

Să dea vina pe mama.

Să spună că nu știa.

Dar nu a făcut-o.

— Am fost un laș, Bogdan, a continuat. Și nu există o explicație care să schimbe asta.

Georgiana s-a așezat lângă mine.

— Atunci de ce l-ai ales pentru bal?

Victor a privit-o.

— Pentru că voiam să vă cunoașteți.

— Fără să știm că suntem frați?

— Aveam de gând să vă spun după aceea.

Georgiana a clătinat din cap.

— Tata, nu poți organiza viețile oamenilor ca pe întâlnirile tale de afaceri.

Victor a rămas tăcut.

Avocatul a așezat documentele pe masă.

— Domnule Șerban, clientul meu dorește să înțeleagă de ce numele lui apare în aceste proiecte de acte.

Victor s-a uitat la hârtii.

— Voiam să-i ofer o parte din firmă.

— De ce acum? am întrebat.

Și-a trecut mâna peste frunte.

— Pentru că am aflat