Am rămas cu mâna pe volan, privind-o fără să înțeleg ce voia să spună. În jurul nostru, adolescenți îmbrăcați elegant coborau din mașini, râdeau și își făceau fotografii. Din clădire se auzea muzica, iar la intrare se formase deja o coadă. Numai în mașina noastră părea că timpul se oprise.

încuviințat.

— Bună seara, doamnă. Îmi pare rău că am venit neanunțată.

Mama a clătinat din cap.

— Nu tu trebuie să-ți ceri iertare.

Ne-am așezat la masă.

Mama a deschis cutia.

— L-am cunoscut pe Victor când aveam douăzeci și doi de ani, a început. Lucram la o firmă de contabilitate, iar el tocmai își deschisese prima afacere. Era ambițios, fermecător și avea mereu planuri mari.

A luat o fotografie.

În ea apăreau amândoi, zâmbind în fața unei clădiri vechi.

— Am fost împreună aproape doi ani. Când am rămas însărcinată cu tine, Bogdan, mi-a promis că ne vom căsători.

Am simțit un gol în stomac.

— Și apoi?

— A aflat familia lui. Părinții lui aveau bani și relații. Voiau să se căsătorească cu o fată dintr-o familie influentă, care putea ajuta afacerea. Victor a început să se îndepărteze.

Georgiana și-a coborât privirea.

— Mama mea provine dintr-o familie bogată, a spus încet.

Mama a