care viața mi-l trimisese.
Un an mai târziu, Ion a murit într-un accident rutier.
Și totul s-a schimbat.
***
După înmormântare, rudele lui Ion au început să se îndepărteze.
Unii au spus că nu era responsabilitatea mea să cresc copilul.
Alții m-au sfătuit să o las în grija bunicilor.
Dar eu am refuzat.
— Cristina rămâne cu mine, le-am spus.
— Ești tânără, Maria, mi-a răspuns atunci Mihai. Îți poți reface viața.
— Poate. Dar nu abandonând un copil care tocmai și-a pierdut tatăl.
Țin minte și acum privirea lui.
Nu mi-a mai spus nimic.
Iar după câteva luni a plecat în străinătate.
***
Acum, după douăzeci și cinci de ani, stătea în fața mea.
— Maria, în ultimele săptămâni de viață, Ion mi-a spus ceva, a început el.
Am simțit un nod în gât.
— Ce anume?
— Mi-a spus că, dacă i se întâmplă vreodată ceva, vrea să am grijă de Cristina.
Am încuviințat.
— Era firesc.
Comments