Erai fratele lui.
Mihai a privit-o pe fiica mea.
— Dar mi-a spus și altceva.
— Ce?
— Că dacă tu alegi să rămâi lângă copil, eu trebuie să te ajut. Să nu te las să duci singură povara.
***
Am simțit cum îmi ard obrajii.
— Și totuși ai plecat.
Mihai a încuviințat.
— Da.
— Știi câte nopți am stat trează pentru că nu aveam bani de rechizite?
— Nu.
— Știi de câte ori am mâncat eu pâine cu ceai, ca să aibă Cristina carne în farfurie?
Bărbatul și-a coborât capul.
— Nu știu.
— Știi câte ierni am stat cu soba aproape stinsă, ca să economisesc lemne?
Mihai a început să plângă.
— Nu, Maria. Și îmi pare rău.
***
Cristina mi-a strâns mâna.
— Mamă, nu trebuie să-l ierți acum.
Am privit-o.
— Atunci de ce l-ai adus aici?
— Pentru că are ceva ce cred că meriți să primești.
Mihai a deschis o servietă veche.
Din ea a scos un
Comments