ca în poveștile pe care oamenii le spun uneori despre persoanele cu dizabilități. Am călătorit exact așa cum eram, cu scaunul meu, cu planuri făcute din timp și cu toate adaptările de care aveam nevoie.
⠀
Dar pentru mine a fost un miracol de alt fel.
⠀
Am stat în fața Turnului Eiffel într-o dimineață însorită, privind oamenii care treceau grăbiți pe lângă mine. Unii mergeau pe jos, alții împingeau cărucioare, iar câțiva se deplasau în scaune cu rotile, la fel ca mine. Pentru prima dată, nu m-am simțit diferită într-un fel care să mă micșoreze.
⠀
Eram doar o femeie de douăzeci și nouă de ani care își îndeplinea un vis.
⠀
Irina, care venise cu mine în vacanță, mi-a făcut o fotografie. Când am privit-o, am început să plâng. Nu pentru că arătam altfel, ci pentru că, pentru prima dată, mă vedeam cu adevărat fericită.
⠀
— Ce s-a întâmplat? m-a întrebat ea.
⠀
Am
Comments