— Bună ziua, mă numesc Margareta Dumitrescu. Vă sun în legătură cu nunta programată pentru luna septembrie, pe numele Bogdan Dumitrescu și Sonia Marinescu.

care Alexandru o construise cu mâinile lui.

La prânz, ne-am așezat pe terasă cu două farfurii de mâncare caldă.

— Mamă, a spus Bogdan, vreau să-ți spun ceva.

Am ridicat privirea.

— Te ascult.

— Eu și Sonia ne-am despărțit definitiv.

Am rămas tăcută.

— Nu vreau să crezi că am făcut-o pentru tine, a continuat. Am încercat să discutăm, am încercat să reparăm lucrurile, dar am înțeles că ne dorim vieți foarte diferite.

— Îmi pare rău că suferi, i-am spus.

A zâmbit slab.

— Și mie. Dar cred că este mai bine să înțeleg asta acum decât după ce ne-am fi căsătorit.

Am încuviințat.

— Asta este o decizie pe care numai tu puteai să o iei.

Bogdan a privit spre trandafirii înfloriți.

— Știi ce mi-am dat seama? Că în toată perioada pregătirilor nu m-am întrebat niciodată ce fel de căsnicie îmi doresc. Mă gândeam doar cum să fac nunta perfectă pentru Sonia.

Am pus