— Bună ziua, mă numesc Margareta Dumitrescu. Vă sun în legătură cu nunta programată pentru luna septembrie, pe numele Bogdan Dumitrescu și Sonia Marinescu.

mâna peste a lui.

— Atunci poate că ai învățat ceva important.

A rămas câteva clipe pe gânduri.

— Da. Și mai am ceva să-ți spun.

Din buzunar a scos un plic.

Înăuntru se afla o chitanță pentru un transfer bancar.

— Am început să-ți dau înapoi partea de bani pentru care îmi asum responsabilitatea. Nu este mult deocamdată, dar o să continui în fiecare lună.

Am privit documentul și am simțit cum mi se umplu ochii de lacrimi.

— Bogdan, nu trebuie să faci asta ca să te iubesc.

— Știu, mamă. Tocmai de aceea vreau să o fac.

În clipa aceea am înțeles că fiul meu începea să devină bărbatul responsabil pe care eu și Alexandru speraserăm să-l creștem.

Nu pentru că îmi dădea bani.

Ci pentru că își asuma propriile greșeli.

În vara aceea, am hotărât să fac ceva doar pentru mine.

Mi-am cumpărat un bilet pentru o excursie de câteva zile