în Bucovina. Îmi dorisem de mult să revăd mănăstirile și satele de munte, dar amânasem mereu. Mai întâi din cauza serviciului, apoi din cauza grijilor pentru Bogdan și, în ultimul timp, din cauza nunții.
Când i-am spus fiului meu, a zâmbit.
— Foarte bine, mamă. Meriți să te bucuri de viață.
Am râs.
— Parcă aud vocea tatălui tău.
— Sper că am moștenit și ceva bun de la el.
— Mult mai mult decât îți imaginezi.
Înainte de plecare, Bogdan a venit să mă conducă la autocar. Mi-a luat valiza și a așezat-o în compartimentul de bagaje, apoi m-a îmbrățișat.
— Distracție plăcută, mamă. Și să-mi trimiți fotografii.
— Îți trimit.
— Dar nu cheltui prea mult pe suveniruri pentru mine.
Am izbucnit amândoi în râs.
— Promit.
În timpul excursiei, într-o după-amiază liniștită, m-am așezat pe o bancă în fața unei mănăstiri și am scos din geantă fotografia lui Alexandru.
O purtam uneori cu mine, într-un
Comments