— Bună ziua. Vorbesc cu doamna Catherine Miller?

încet ușa.

Daniel stătea pe un scaun lângă pat, ținând mâna unei femei foarte slăbite. Avea părul alb, pielea palidă și un tub subțire pentru oxigen așezat sub nas.

Când m-a văzut, Daniel s-a ridicat atât de brusc, încât scaunul s-a lovit de perete.

— Catherine?

Nu-l mai văzusem de trei săptămâni. Slăbise vizibil. Avea cearcăne adânci, barba neîngrijită și cămașa șifonată.

— Ce cauți aici? m-a întrebat.

Am simțit cum îmi revine furia.

— Asta ar trebui să te întreb eu. Fiica lui Margaret m-a sunat și mi-a spus că există un secret despre familia noastră.

Daniel s-a întors spre Emily.

— Ți-am spus să nu o implici!

— Și eu ți-am spus că nu mai putem continua așa! a răspuns ea. Catherine are dreptul să știe.

Din pat s-a auzit o voce slabă.

— Daniel, las-o să se apropie.

Margaret mă privea cu ochi umezi.

— Catherine, îmi pare atât de rău.

Am rămas lângă

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy