noi a însemnat că băiatul meu poate merge la școală fără să-i mai fie teamă de pauza de masă.
Am îmbrățișat-o. În acel moment am înțeles că decizia noastră nu fusese doar despre achitarea unei datorii. Fusese despre demnitatea unor copii și despre liniștea unor părinți care făceau tot ce puteau pentru familiile lor.
La câteva săptămâni după aceea, am primit un plic prin poștă. Expeditorul era Doru Hector. Înăuntru se afla o scrisoare scrisă de mână, pe două pagini.
Nu conținea justificări și nici reproșuri.
Îmi povestea că, după întâlnirea de la școală, chemase angajații service-ului la o discuție. Le ceruse să-i spună sincer ce îi nemulțumea și ce ar trebui schimbat. La început, nimeni nu avusese curaj să vorbească. Apoi unul dintre mecanici îi spusese că se teme să ceară o zi liberă, chiar și atunci când copilul lui este bolnav.
Alt angajat îi mărturisise că nu mai
Comments