fața tuturor și mi-a spus să mă dau la o parte.
Doamna Florentina și-a dus mâna la gură. Doru a continuat să vorbească, privind un punct fix de pe birou.
— Un băiat din clasa mea a început să râdă. Mi-a spus că sunt sărac și că ar trebui să mănânc acasă, dacă părinții mei nu sunt în stare să plătească. Am ieșit din cantină și m-am ascuns după sala de sport. Am plâns acolo până s-a terminat pauza.
Am simțit cum mi se strânge inima. M-am gândit imediat la colegul lui Noe, copilul despre care îmi povestise fiul meu. Nu știam dacă Doru încerca să-mi stârnească mila, dar durerea din vocea lui părea reală.
— A doua zi, mama mi-a dat o cutie veche de cafea, a spus el, împingând recipientul spre mine. În ea strânsese monede luni întregi. Mi-a spus că, ori de câte ori găsise câțiva bănuți prin casă
Comments