Când socrul meu a venit de la țară cu două sacoșe de legume și hainele ponosite

cifrele, îmi tremurau mâinile.

Victor a observat.

— Sunteți bine?

— Da, doar puțin emoționat.

— Nu aveți de ce. Haideți să discutăm deschis.

I-am explicat situația firmei, contractele pierdute și planul prin care speram să redresez afacerea.

Directorul m-a ascultat cu atenție.

Mi-a pus întrebări despre costuri, capacitatea de livrare și datoriile existente.

Nu a făcut nicio promisiune pripită.

La final, a închis dosarul.

— Propunerea dumneavoastră este interesantă, dar avem nevoie de o analiză financiară mai detaliată. Voi trimite documentele departamentului nostru de achiziții.

— Vă mulțumesc, domnule Marinescu.

Victor m-a privit câteva secunde.

— Pot să vă spun ceva, domnule Dobre?

— Sigur.

— Astăzi am venit aici să cunosc un posibil partener de afaceri. Dar am avut norocul să regăsesc un om căruia îi datorez enorm.

Am coborât privirea.

— Înțeleg.

— Sper că știți ce socru extraordinar aveți.

Nu am putut răspunde imediat.

— Încep să înțeleg, am spus într-un târziu.

Victor a zâmbit.

— Atunci aveți

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy