— Cui îi trebuie la birou o femeie ca tine?! — a râs soacra mea. Apoi soțul meu a luat foarfeca și mi-a TĂIAT rochia pentru interviu în fața a 30 de rude. N-am plâns. Mi-am luat geanta și am plecat. Exact 19 minute mai târziu, râsetele s-au oprit…

rău” vine după ce ceva s-a rupt deja.

Și nu vorbeam despre rochie.

Trei zile mai târziu am primit un e-mail.

Am deschis mesajul cu mâinile tremurând.

Fusesem acceptată.

Salariul nu era spectaculos. Funcția nu avea nimic impresionant.

Pentru mine însă însemna enorm.

Însemna bani câștigați de mine.

Un program al meu.

Oameni care mă strigau pe nume, nu din bucătărie.

Am închiriat o garsonieră mică în Brașov și am început de la zero.

În prima zi de serviciu am purtat fusta Adrianei și o cămașă albă pe care mi-am cumpărat-o singură.

Câteva săptămâni mai târziu, când am primit primul salariu, am trecut prin fața unui magazin de haine.

În vitrină era o rochie bleumarin.

Aproape aceeași nuanță.

Am intrat și am probat-o.

Vânzătoarea m-a întrebat:

— Pentru vreo ocazie specială?

M-am privit în oglindă.

De data aceasta nu mai vedeam femeia care se temea să cheltuiască niște bani fără permisiunea

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy