plantasem împreună cu fetele în urmă cu cinci ani erau înfloriți. Îmi aminteam fiecare etapă a copilăriei lor, fiecare noapte cu febră, fiecare intervenție medicală și fiecare dimineață în care trebuia să găsesc o soluție pentru ceva ce altor familii li se părea simplu.
Colette nu fusese acolo.
— Și voi ce i-ați spus? am întrebat.
— Am ascultat-o, a răspuns Taryn. Dar nu i-am promis nimic.
Am încuviințat încet.
— Ați făcut bine.
Brielle a tras aer în piept.
— Tată, nu asta este partea cea mai importantă.
Mi-am întors privirea spre ea.
— Mai este ceva?
— Da. Mama ne-a spus că nu a plecat doar pentru că nu putea face față situației. A spus că existau și alte motive.
Am simțit că mi se răcește sângele.
— Ce motive?
Taryn a scos un plic din geanta prinsă de scaunul ei cu rotile și l-a așezat pe masă.
— Înainte să-ți arătăm asta, trebuie să știi
Comments