— Domnule colonel, nu este nevoie, a spus Olivia încet.

Faptul că omul de lângă tine nu te va abandona când lucrurile devin grele.

***

Apoi a continuat:

— Într-o situație dificilă, nu ai timp să verifici ce haine poartă colegul tău, câți bani are sau cât de impresionant pare.

— Trebuie să știi dacă te poți baza pe el.

***

Laurențiu privea fix spre masă.

Olivia nu l-a arătat cu degetul.

Nu i-a rostit numele.

Dar fiecare cuvânt părea să-l lovească.

***

— Un militar care își umilește colegii își slăbește propria echipă, a continuat Olivia.

— Iar un om care confundă agresivitatea cu puterea poate pune în pericol mai mult decât propria reputație.

***

La sfârșitul sesiunii, Olivia a rămas în sală pentru întrebări.

Majoritatea recruților au plecat.

Dar Laurențiu a rămas lângă ușă.

Femeia l-a observat.

— Vrei să întrebi ceva?

Tânărul a făcut câțiva pași înainte.

***

— Doamnă maior, aș vrea să-mi cer scuze.

Olivia l-a privit.

— Pentru ce anume?

Laurențiu a înghițit în sec.

— Pentru

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy