După 35 de ani de căsnicie, soțul meu m-a părăsit chiar în seara dinaintea primului tratament pentru cancer. „Nu pot să trec prin asta cu tine”, mi-a spus Sorin, în timp ce își închidea cele două valize

la malul mării.

Apa era rece, iar vântul îmi răvășea părul care începuse să crească din nou.

Am rămas acolo câteva minute, privind valurile.

Apoi am sunat-o pe Cristina.

— Mamă, cum este?

Am zâmbit.

— Frumos, iubita mea. Foarte frumos.

— Ești bine?

M-am uitat spre mare.

— Da, Cristina. Pentru prima dată după multă vreme, chiar sunt bine.

Și am închis telefonul fără să mai aștept pe cineva lângă mine.