trebui să-l îmbrățișeze. În fața ei se afla un străin care, cu toate acestea, avea aceeași privire pe care o vedea în oglindă în fiecare dimineață.
⠀
— Da, eu sunt.
⠀
Alexandru își duse mâna la gură și începu să plângă.
⠀
— Doamne… Semeni atât de mult cu mama ta când era tânără!
⠀
Ana simți că i se umplu ochii de lacrimi. Bărbatul făcu un pas spre ea, apoi se opri, de parcă îi era teamă să nu o sperie.
⠀
— Pot să te îmbrățișez? întrebă el încet.
⠀
Ana ezită câteva secunde, apoi încuviință. Alexandru o cuprinse cu brațele și începu să plângă în hohote. Pentru el, era prima dată când își ținea fiica în brațe. Pentru Ana, era întâlnirea cu un om despre care nici măcar nu știuse că există.
⠀
Au stat de vorbă ore întregi. Alexandru i-a povestit cum familia lui îl trimisese în străinătate, spunându-i că Elena nu mai voia să-l
Comments