După moartea mamei, m-am întors la spital să-i iau lucrurile.

tine.

Am ezitat o secundă, apoi l-am luat. Mâinile îmi tremurau.

Înăuntru era o fotografie.

Un bărbat tânăr, zâmbind. Lângă el — mama. Mult mai tânără. Fericită.

Și eu… un bebeluș în brațele ei.

— El este tatăl tău, a spus Andrei încet.

M-am uitat mai bine.

Chipul… avea ceva familiar. O linie a sprâncenelor. Forma ochilor.

— Cine este?

Andrei a închis ochii o clipă.

— Este… un om care a făcut o greșeală mare. A fost implicat într-o poveste urâtă, cu bani, cu oameni periculoși. Nu a fost un om rău… dar a fost slab.

Am strâns fotografia.

— Și mama?

— Mama ta a ales să te scoată din acea lume. A rupt orice legătură. A schimbat orașul. A început de la zero.

Am simțit cum ceva în mine se rupe… și, în același timp, se leagă.

— Și el?

— A încercat să vă găsească. Ani la rând. Dar mama ta nu a vrut.